Aș vrea să mai aduc în discuție tema anxietății deoarece prin activitatea mea profesională observ că sunt foarte mulți aceia dintre noi care suferă de această condiție. Acest lucru este confirmat şi de statisticile din domeniul sănătăţii mintale conform cărora tulburările de anxietate ocupă locul al doilea după depresie.
Astfel consider că ar fi binevenite câteva precizări legate de diferențierea dintre anxietate ca tulburare și anxietatea ca manifestare a normalității.
Așadar o anumită doză de anxietate este bună, ea ne împiedică să ne punem viața în pericol, cum ar fi plimbatul prin trafic, consumul unor alimente necunoscute și altele. Prea multă anxietate este o problemă, are efecte distructive asupra vieții noastre împiedicându-ne să ne desfășurăm cursul firesc al vieții noastre.
Tulburările de anxietate îmbracă diverse forme, sunt de multe tipuri, de la tulburarea de anxietate generalizată, tulburarea de panică la diversele forme de fobii. Anxietatea devine o tulburare diagnosticabilă dacă ea este intensă, persistentă, pare imposibil de controlat și extrem de copleșitoare, cu o frică puternică, irațională, de situații comune, ce interferează cu viața de zi cu zi.
Conform observațiilor clinice ale psihiatrilor și psihoterapeuților din marile centre universitare din întreaga lume, anxietatea este universală, fiecare individ o are.
Astfel, faptul că avem puțină anxietate nu înseamnă că suferim de o boală, sunt multe situații din viața noastră când anxietatea poate fi intensă și acesta poate reprezenta cel mai adecvat răspuns, cum ar fi de exemplu anxietatea legată de a nu fi punctual, deci uneori anxietatea este benefică. Uneori ea este prezentă o perioadă mare de timp astfel încât produce niveluri crescute de suferință, ori apare in moduri ce cauzează câteva deteriorări în funcționarea la locul de muncă, educație, în societate sau în familie. Deci dacă anxietatea vă împiedică să faceți lucrurile așa cum vă doriți atunci cel mai probabil că este vorba de o tulburare.
O tulburare de anxietate este un semnal extrem al unei false alarme și nimic mai mult, așa cum se observă în toate situațiile din practica clinică. Aceste semnale ale falsei alarme pot să fie acuzate atât de ceea ce moștenim genetic cât și de ceea ce învățăm în cadrul familiilor noastre.
Oricare ar fi cauzele anxietății, trebuie să existe anumiți factori de risc pentru ca ea să devină boală. Unii dintre aceștia ar putea fi participarea sau observarea unui eveniment traumatic, stresul cauzat de o anumită boală, evenimente diverse din viață sau din muncă, prezența unei alte afecțiuni mentale cum ar fi depresia sau existența unei personalități extrem de precaute și cu foarte multe îngrijorări.
Simptomele fizice ale anxietății sunt la fel cu cele experimentate în situații de tipul celor ˝luptă sau fugă ˝ cu încordarea întregului corp, creșterea activității inimii, respirația greoaie sau insuficientă și accentuarea simțurilor. Tipic aceste simptome se întâlnesc doar în momente cu adevărat periculoase cum ar fi în cazul unui câine agresiv ce se năpustește asupra noastră, un accident auto ce aproape că se petrece, simptome ce se reduc, dispar când pericolul trece. În anxietate aceste simptome sunt activate de evenimente din viața de zi cu zi sau uneori de nimic. Este vorba de o afecțiune atunci când aceste simptome duc la o modificare a comportamentului nostru.
Nu toate fricile și fobiile trebuie tratate. De exemplu dacă ne este frică si spunem că avem o fobie de șerpi dar viața noastră cotidiană nu implică contactul regulat cu șerpii, nu este nevoie să ne tratăm această fobie. Dar dacă munca noastră presupune contactul zilnic cu șerpii și noi suferim din cauza fobiei de șerpi ce nu ne lasă să ne desfășură viața mai departe atunci această fobie trebuie tratată.
Conform observațiilor clinice, foarte multe persoane dintre cele afectate de tulburările de anxietate nu sunt tratate cu toate că acestea sunt o categorie de afecțiuni ce se tratează foarte ușor. Un factor important ce împiedică tratamentul este stigmatizarea și miturile ce încă se găsesc în jurul afecțiunilor mintale.
Cei peste 50 de ani de cercetări din domeniul sănătății mintale și al afecțiunilor psihiatrice arată că psihoterapiile, cu precăderea cea cognitiv comportamentală, unele clase de medicamente – sunt tratamente eficiente pentru tulburările de anxietate, cu rezultate rapide, de lungă durată, redobândirea independenței în scurt timp.
O alternativă de tratament este microstimularea electrică a creierului, care are rezultate bune, neavând nici un fel de efect advers.
Recomandarea mea este ca atunci când vă simțiți copleșiți de panică, când considerați că singuri nu mai puteți face față fricilor, că anumite situații din viața dumneavoastră vă depășesc propriile puteri și vă simțiți pierduți, să apelați cu încredere la specialiști. Nu trebuie să vă simțiți descurajați, nu sunteți cu nimic mai prejos decât alți oameni. A cere ajutor nu este un semn de slăbiciune ci o dovadă de mare responsabilitate.
Vă doresc multă sănătate și vă încurajez să luați o decizie potrivită spre a scăpa de această suferință! dr. Cătălin Cismaş