Angioplastie Artere Periferice

Ce este angioplastia periferică?

Angioplastia periferică este o procedură minim invazivă care utilizează stenturi metalice simple sau farmacologic active pentru a restabili fluxul sangvin în arterele periferice îngustate sau blocate, necesitând o pregătire medicală riguroasă și o recuperare atent monitorizată pentru a asigura succesul pe termen lung.

Indicații pentru angioplastie

Angioplastia periferică este indicată în principal pentru tratarea bolii arteriale periferice (BAP), o afecțiune caracterizată prin îngustarea arterelor care alimentează membrele, în special picioarele. Principalele indicații pentru această procedură includ:

1. Claudicația intermitentă: Durere sau disconfort în picioare care apare în timpul mersului și se ameliorează în repaus. Angioplastia este recomandată atunci când claudicația afectează semnificativ calitatea vieții pacientului și nu răspunde la tratamentul conservator.
2. Ischemie critică a membrelor: O formă severă de BAP caracterizată prin durere de repaus, ulcerații sau gangrenă. În aceste cazuri, angioplastia poate fi crucială pentru salvarea membrului afectat.
3. Stenoza arterială semnificativă: Îngustarea arterelor cu peste 70% din diametrul normal, identificată prin angiografie sau alte metode imagistice.
4. Boala arterială periferică multisegmentară: În cazurile în care sunt afectate mai multe segmente arteriale, angioplastia poate fi preferată față de intervenția chirurgicală deschisă, mai ales la pacienții cu risc chirurgical crescut.
5. Restenoza post-angioplastie: În cazul reapariției stenozei după o procedură anterioară, o nouă angioplastie poate fi necesară.
6. Ischemia acută a membrelor: În situații de urgență, când există o obstrucție bruscă a fluxului sanguin către un membru.
7. Boala arterială renală: Angioplastia poate fi utilizată pentru a trata stenoza arterei renale, care poate cauza hipertensiune arterială rezistentă la tratament sau insuficiență renală.
8. Stenoza arterei carotide: În anumite cazuri selectate, angioplastia poate fi o opțiune pentru tratarea stenozei carotidiene, reducând riscul de accident vascular cerebral.

Este important de menționat că decizia de a efectua o angioplastie periferică se bazează pe o evaluare complexă a fiecărui pacient, luând în considerare severitatea simptomelor, comorbidități, riscurile procedurii și beneficiile potențiale. În multe cazuri, angioplastia este preferată față de intervențiile chirurgicale deschise datorită naturii sale minim invazive și a timpului de recuperare mai scurt.

Medicii vor lua în considerare și alte opțiuni de tratament, cum ar fi terapia medicamentoasă sau modificările stilului de viață, înainte de a recomanda angioplastia. În cazurile în care angioplastia nu este fezabilă sau nu a avut succes, pot fi luate în considerare alte proceduri, cum ar fi bypass-ul arterial

Tipuri de Stenturi Utilizate

Angioplastia periferică utilizează diverse tipuri de stenturi pentru a menține arterele deschise și a îmbunătăți fluxul sangvin. Principalele categorii de stenturi folosite în această procedură sunt:

1. Stenturi metalice simple (BMS – Bare Metal Stents):
   • Confecționate din materiale precum oțel inoxidabil sau aliaje de cobalt-crom
   • Oferă suport mecanic pentru a menține artera deschisă
   • Stenturile de tip nitinol s-au dovedit superioare baloanelor de dilatație percutană în ceea ce privește patența la 1 an și 3 ani
2. Stenturi farmacologic active (DES – Drug-Eluting Stents):
   • Acoperite cu medicamente care inhibă proliferarea celulară
   • Reduc riscul de restenoză comparativ cu stenturile metalice simple
   • Utilizate frecvent în angioplastia coronariană, dar sunt studiate și pentru arterele periferice
3. Stenturi autoexpandabile:
   • Se extind singure la contactul cu căldura corpului
   • Potrivite pentru artere mai mari sau zone cu flexibilitate crescută
   • Utilizate frecvent în regiunile de flexie, cum ar fi spațiul femuro-popliteal
4. Stenturi expandabile cu balon:
   • Necesită un balon pentru a fi dilatate la dimensiunea dorită
   • Oferă o precizie mai mare în plasare și dimensionare
   • Utilizate adesea în artere mai mici sau cu calcificări severe

Alegerea tipului de stent depinde de mai mulți factori:

• Localizarea leziunii arteriale
• Dimensiunea vasului afectat
• Complexitatea stenozei
• Prezența calcificărilor
• Riscul de restenoză

În regiunile de flexie, cum ar fi spațiul femuro-popliteal, se preferă stenturi autoexpandabile flexibile pentru a reduce riscul de fractură și tromboză cauzate de stresul mecanic. Pentru leziunile complexe sau cu risc crescut de restenoză, se pot utiliza stenturi farmacologic active sau baloane farmacologice active urmate de implantarea de stenturi.Caracteristicile intrinseci ale stenturilor, cum ar fi flexibilitatea și rezistența la forțele mecanice extrinseci, sunt cruciale pentru succesul pe termen lung al procedurii. Inovațiile în designul și materialele stenturilor continuă să îmbunătățească rezultatele angioplastiei periferice, oferind opțiuni de tratament mai eficiente și durabile pentru pacienții cu boală arterială periferică.

Pregătirea pentru Angioplastie

Pregătirea pentru angioplastie implică o evaluare medicală completă, inclusiv teste de sânge și un control general al sănătății. Pacienții trebuie să respecte un repaus alimentar de 4-6 ore înainte de procedură și să ajusteze administrarea anumitor medicamente, în special anticoagulante și medicamente pentru diabet. Este esențial ca pacientul să fie sub tratament cu două antiagregante plachetare, cum ar fi clopidogrel și aspirină, care pot fi administrate într-o doză de încărcare înainte de intervenție dacă nu fac deja parte din tratamentul curent. Medicul va discuta cu pacientul despre modificările necesare în regimul medicamentos și va oferi instrucțiuni specifice pentru pregătirea optimă, care pot include și recomandări privind renunțarea la fumat, controlul greutății și reducerea consumului de alcool.

Recuperarea Post-Angioplastie

Recuperarea post-angioplastie este de obicei rapidă, permițând pacienților să revină la activitățile zilnice în scurt timp. Imediat după procedură, pacientul trebuie să stea întins la pat timp de 3-6 ore pentru a permite locului de puncție să se vindece. Majoritatea pacienților pot merge acasă în aceeași zi sau după o noapte de spitalizare, cu excepția cazurilor complicate. În următoarele săptămâni, pacienții trebuie să evite efortul fizic intens, să urmeze un program zilnic de mișcare moderată și să respecte regimul alimentar recomandat de medic. Este esențial să se continue tratamentul cu antiagregante plachetare conform indicațiilor medicului pentru a preveni complicațiile și a menține eficacitatea procedurii pe termen lung.