Ințelegerea și abordarea depresiei la copii și adolescenți: Ghid Pentru Părinți
În contextul actual rapid, plin de provocări și schimbări constante, copiii și adolescenții noștri se confruntă cu presiuni continue. Sub greutatea așteptărilor, a comparațiilor perpetue prin social media și a unui viitor incert, inimile lor tinere sunt supuse unor presiuni enorme.
Depresia nu distinge între vârstă, sex sau statut social; ea se infiltrează silențios în viețile copiilor și adolescenților cu o forță devastatoare, transformându-i pe cei pe care îi iubim în străini pentru propria lor existență. Fiecare „Nu sunt bun de nimic”, „Vreau să stau singur” sau „Ar fi mai bine să nu exist” este un strigăt de ajutor, o fereastră spre o lume interioară tulburată de furtuni emoționale.
Ca părinți, este devastator să vezi cum copilul tău se luptă cu propriile umbre și să simți neputința în fața durerii sale. Dar în acest întuneric, rolul părintelui este să-l ghideze înapoi spre siguranță. Acest articol nu este doar un ghid; este o mână întinsă, un semn că speranța există și că împreună, pas cu pas, putem străbate acest drum dificil al vindecării.
Ce este depresia?
Depresia reprezintă o tulburare afectivă gravă, caracterizată printr-o stare persistentă de tristețe, pierderea interesului pentru activitățile de zi cu zi, scăderea energiei și a capacității de concentrare, și în cazuri severe, gânduri de suicid. Este important de reținut că depresia poate afecta persoane de orice vârstă, inclusiv copii și adolescenți, și nu discriminează pe baza sexului, rasei, veniturilor, culturii sau nivelului educațional.
Ce simt copiii cu depresie?
Copiii și adolescenții cu depresie pot exprima sentimente de inadecvare și disperare prin fraze precum:
-„Eu sunt vinovat pentru toate lucrurile care se întâmplă”
-„Nu sunt bun de nimic”
-„Nu vreau să mai ies din casă”
-„Nu vreau să râd și să vorbesc cu nimeni”
-„Sunt un prost”
-„Vreau să stau singur”
-„Ar fi mai bine să nu exist”
-„Nu o să-mi reușească nimic în viață”
-„Nu o să scap niciodată de starea asta”
Prevalența depresiei la copii și adolescenți
Prevalența depresiei la copii și adolescenți este în creștere, fiind direct proporțională cu vârsta. Aceasta poate varia între 1-2% la preadolescenți și până la 5% la adolescenți. De asemenea, distribuția pe sexe se modifică odată cu vârsta, raportul B:F fiind de 1:1 la preadolescenți și de 1:2 la adolescenți.
Cauzele depresiei la copii și adolescenți
Cauzele depresiei sunt complexe și încă parțial necunoscute. Studiile sugerează că există o serie de factori care contribuie la apariția și menținerea acestei afecțiuni, printre care se numără:
- Funcționarea chimică a creierului: Serotonina este principalul neurotransmițător implicat în depresie. Disfuncția acesteia este mecanismul cel mai bine cunoscut în prezent.
- Prezența depresiei printre membrii familiei, mai ales în rândul părinților, crește cu 15-45% riscul copiilor de a dezvolta depresie, evidențiind un factor genetic semnificativ.
- Factori de mediu: Mediul familial conflictual sau ostil, în care copilul se simte nesigur și neînțeles, dificultățile socio-economice, evenimentele de viață neașteptate și dureroase, bullying-ul, precum și abuzul de alcool și substanțe psihoactive în rândul părinților, contribuie semnificativ la riscul de depresie.
- Experiențe negative în mica copilărie: Neglijarea și deprivarea afectivă a sugarilor și copiilor mici, abuzul fizic și emoțional, pot avea un impact profund asupra sănătății mintale a copilului.
- Tipare învățate de gândire negativă: Se formează devreme în copilărie, în urma experiențelor pe care le avem, mai ales în familie. Aceste tipare de gândire, care pot să apară în depresie, se învârt în jurul unor idei precum: sunt neputincioasă, nu sunt bună de nimic, nu valorez nimic, sunt diferită, nimănui nu-i pasă de mine, nimeni nu mă iubește. Acestea se pot schimba ulterior în funcție de oamenii cu care ne înconjurăm și de evenimentele importante prin care trecem.
- Schimbările în echilibrul hormonal al corpului pot fi implicate în apariția depresiei, ceea ce poate explica prevalența crescută a bolii în rândul adolescenților.
Simptomele depresiei la copii și adolescenți
Depresia la copii și adolescenți poate lua forme variate, în funcție de vârstă:
- Copilul mic și preșcolar: Acesta poate deveni apatic, refuzând să se alimenteze sau să se joace, plângând sau țipând „fără motiv”. Adesea, stă „agățat de mamă”, dar există momente când o respinge sau devine agresiv. Jocul său poate deveni distructiv, iar copilul poate prezenta ușoare întârzieri în dezvoltare. Este posibil să nu reușească să atingă greutatea corespunzătoare pentru vârsta lui sau să stagneze în greutate. De asemenea, pot apărea tulburări de somn și manifestări somatice precum enurezis, encoprezis, dureri abdominale, diaree și vărsături.
- Școlarul: Inițial, pot apărea simptome psihosomatice, precum cefalee, dureri abdominale, bătăi rapide ale inimii, transpirație abundentă, grețuri și vărsături. Anxietatea însoțește frecvent depresia la copil, observându-se o scădere a capacității de concentrare și a performanțelor școlare, iar refuzul școlar poate deveni o problemă. Copilul devine iritabil, lipsit de energie, preferând să stea singur. Iritabilitatea este semnul specific al depresiei la copil. Aceștia par nefericiți, fără energie și vitalitate, își pierd interesul pentru activități care anterior le aduceau plăcere și pot prezenta agresivitate în grupul lor de vârstă. Tentativele de suicid sunt rare, însă, dacă sunt întrebați, copiii pot afirma că doresc să moară.
- Adolescentul: În această etapă de vârstă, simptomatologia devine similară cu cea a adultului. Adolescenții cu depresie sunt retrași, iritabili, lipsiți de chef și se mobilizează cu dificultate sau pot fi în mod evident triști. Plâng mai frecvent și mai ușor, iar gândurile și actele de auto-vătămare, precum și cele suicidale, devin mai prezente.
Copiii care suferă de această afecțiune au nevoie de susținere și înțelegere din partea celor din jur, iar exprimările precum cele menționate anterior, pot accentua sentimentele negative și de vinovăție.
Sfaturi pentru abordarea depresiei la copii și adolescenți
Este important ca părinții și copilul să înțeleagă faptul că depresia nu este echivalentă cu “lenea”, “nepăsarea” sau “încăpățânarea”; persoanele care se confruntă cu această patologie au voința, motivația și elanul vital scăzute, ceea ce împiedică să-și găsească în sine resursele necesare pentru a ieși din această stare numită DEPRESIE. Având în vedere aceste aspecte, trebuie să știm că oamenii nu aleg să facă depresie, iar modul în care ne raportăm sau reacționăm poate să ajute sau poate să încurce persoana în cauză, mai ales dacă unele reacții devin un tipar.
Trebuie să evităm expresii precum:
- Nu ai niciun motiv să fii trist, ce probleme ai la vârsta ta?
- Fii și tu mai fericit, ai totul, nu-ți lipsește nimic
- Exagerezi, alții trec prin situații mult mai grave și nu se simt așa!
- O să treacă, e doar o etapă
- Nu faci destul ca să te simți bine
- Dacă ai face mai mult sport și ai mânca mai sănătos, nu ai mai suferi de depresie
Aceste exprimări, chiar dacă vin din dorința de a încuraja și a ajuta, ele nu fac altceva decât să accentueze sentimentele de vinovăție, neputință și lipsă de speranță ale persoanelor cu depresie
Nevoile copiilor și adoleșcenților care sufera de depresie.
- Au nevoie să fie ascultați; este mult mai important să ascultăm, decât să spunem ceva.
- De empatie și validare din partea celor din jur; simt nevoia să fie înțeleși și nu criticați, emoțiile și trăirile să le fie validate de cei cărora le oferă privilegiul să li se destăinuie
- Să le fie alături, însă fără a deveni intruzivi; putem să le propunem să desfășurăm activități împreună, însă doar dacă sunt și ei de acord, fără a-i forța
Înțelegerea Rolului Consultului Psihiatric
Consultul psihiatric nu trebuie perceput ca un tabu sau un semn de slăbiciune, ci ca o parte integrantă a procesului de vindecare. Psihiatrii sunt specializați în evaluarea, diagnosticarea și tratarea afecțiunilor mintale, inclusiv a depresiei, având la dispoziție o gamă variată de instrumente și abordări terapeutice. Ei pot decide asupra necesității includerii medicamentației în planul de tratament, în funcție de severitatea și particularitățile cazului, lucrând mână în mână cu psihoterapeuții, pentru a asigura cea mai bună îngrijire.
Când să Apelezi la un Psihiatru
Identificarea momentului adecvat pentru a solicita ajutorul unui psihiatru poate fi un pas decisiv în managementul depresiei copilului sau adolescentului tău. Iată câteva indicii clare care arată că este timpul să consultăm un specialist:
1. Persistența Simptomelor Depresive
Dacă simptomele depresive persistă pentru mai mult de două săptămâni și afectează capacitatea copilului de a funcționa normal în viața de zi cu zi, este esențial să consultăm un psihiatru. Aceste simptome pot include tristețe profundă, pierderea interesului pentru activitățile preferate, schimbări în apetit sau somn, sau scăderea energiei.
2. Gânduri de Auto-vătămare sau Suicidare
Orice mențiune sau semn de auto-vătămare sau gânduri suicidare necesită atenție imediată de la un specialist. Psihiatria pediatrică este echipată pentru a evalua riscul și a oferi intervenția necesară.
3. Deteriorarea Rapidă a Stării de Bine
Observarea unei deteriorări rapide în starea emoțională sau comportamentală a copilului, care nu se îmbunătățește sau chiar se agravează în ciuda eforturilor de suport din partea familiei sau a consilierilor școlari, indică nevoia de a consulta un psihiatru.
4. Comportament Distructiv sau Riscant
Comportamentele distructive sau asumarea de riscuri nejustificate pot fi manifestări ale unei probleme de sănătate mintală subiacente. Un psihiatru poate ajuta la identificarea cauzelor și la stabilirea unui plan de tratament adecvat.
5. Eșecul Tratamentelor Ne-medicamentoase
Dacă ai încercat deja terapii ne-medicamentoase, cum ar fi consilierea sau terapia comportamentală, și copilul nu a arătat semne de îmbunătățire, este momentul să considerăm evaluarea psihiatrică pentru o posibilă intervenție medicamentoasă.
Acțiuni Imediate
Dacă te confrunți cu oricare dintre aceste situații, primul pas este să discuți deschis și calm cu copilul sau adolescentul despre ceea ce simte și experimentează. Apoi, programează o vizită la un psihiatru specializat în sănătatea mintală pediatrică. Psihiatrul va putea efectua o evaluare completă și va recomanda cel mai potrivit curs de tratament, care poate include terapie, intervenții medicamentoase sau o combinație a ambelor.
Apelarea la un psihiatru nu înseamnă că ai eșuat ca părinte sau copilul tău este într-un mod ireversibil afectat. Înseamnă că îi oferi copilului tău acces la îngrijirea și sprijinul de care are nevoie pentru a depăși această provocare.
Concluzie
Depresia la copii și adolescenți este o realitate dureroasă, dar nu una fără speranță. Prin înțelegere, răbdare și acțiuni concrete, putem oferi suportul necesar pentru a naviga prin această furtună emoțională. Este un drum ce trebuie parcurs împreună, cu compasiune și dedicare, spre o lume unde lumina poate pătrunde din nou în inimile întunecate de depresie.
Articol scris de: